familia cotoi

  Povestea familiei cotoi este una destul de trista...o familie formata din 4 membrii: tatal Iulian, mama Georgeta, fiica Laura si baiatul Sever. Acestia locuiau intr-o casa nationalizata de mai bine de 20 de ani, casa pe care nu au avut niciodata posibilitatea financiara de a o cumpara din cauza necazurilor care s-u abatut asupra lor: un accident facut de Iulian in Moldova. Accident pe care nu l-a provocat el, pentru care a trebuit sa se judece cu cealalta parte implicata in proces. Apoi a urmat decesul bunicii lui Iullian, al mamei acestuia, apoi a murit tatal Georgetei si uite asa tragediile s-au tinut lant... Dupa ce si-au revenit cat de cat financiar in urma acestor nenorociri si dupa ce copii au crescut mai mari si numai necesitau atat de multi bani la scoala, au depus cerere pentru a incerca sa-si cumpere casa in care stateau de o viata. Dosaru le-a fost respins pentru ca un mostenitor se judeca cu statul pentru a-si castiga casa, casa care fusese vanduta la stat de primul proprietar. Desi s-au judecat cu mostenitorul, nu au avut succes... A trebuit sa evacueze imobilul si acum stau in strada, desi au dosar depus la Primarie de aproape 6 ani de zile. Li s-a facut si ancheta sociala, dar degeaba. Au trecut aproape 4 luni de zile de cand Iulian si Sever stau intr-o coverga improvizata pe trotuarul din fata casei unde au trait o viata. Georgeta sta la sora ei la tara, deoarece e foarte bolnava cu plamani, iar Laura sta cu prietenul ei, viitor sot. Va intrebati de ce nu isi inchiriaza un apartament? Iulian a ramas fara serviciu in ziua evacuarii, Georgeta este pensionata pe caz de boala(asta inseamna o pensie foarte mica), iar Sever lucreaza ca agent de paza si are salariul minim pe economie. Si ar mai trebui specificat ca au rate lunare foarte mari. Asta e povestea trista a familiei Cotoi...familia mea (Laura). Familie pe care nimeni nu o baga in seama, Primaria ridica din umeri si isi gasesc mereu scuze in fata presei. Oare cat trebuie sa mai astepte pentru o locuinta, oare cate umilinte si frig mai trebuie sa indure pana cand statul va avea grija de cetatenii, hai sa nu zicem model, dar cetatenii care isi platec taxele si impozitele. Doar pentru asta suntem buni? Sa le platim lor salariile si lor sa nu le pese ca doi oameni pot muri de frig sau de gazele emanate de aragazul cu care se incalzesc? Tot ce auzim este "nu avem locuinte, peste 3 sau 4 ani se vor contrui altele". Asta inseamna ca fratele si tatal meu vor sta in strada 4 ani de zile? Multi ne-au judecat pentru situatia in care am ajuns, dar inainte sa aruncati cu pietre, puneti-va o clipa in locul lor...nu le-a fost usor si nu au vrut sa se ajunga aici.